OSUL reprezintă elementul de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat printr-un strat exterior dur și gros, de culoare alba-galbuie și un interior moale, măduva.
Oasele, deşi atât de rezistente, suferă influenţa organelor învecinate: tracţiunea muşchilor, presiunea unor organe, pulsaţiile arterelor şi acţiunea forţei de gravitaţie.
Oasele sunt la fel de puternice și rezistente ca betonul și pot suporta mari greutăți fără a fi îndoite, rupte sau strivite. Fiind legate între ele prin articulații și mișcate de către mușchii atașați la ambele extremități, ele formează spații (cavități) care servesc la protejarea organelor moi, asigurând în același timp un grad ridicat de mobilitate. În plus, scheletul reprezintă cadrul care susține celelalte părți ale corpului. În afara rolului sau de susținere, osul reprezinta principala rezerva de calciu a organismului, element al cărui nivel constant în sânge este indispensabil pentru numeroase funcții fiziologice.
Oasele, deşi atât de rezistente, suferă influenţa organelor învecinate: tracţiunea muşchilor, presiunea unor organe, pulsaţiile arterelor şi acţiunea forţei de gravitaţie.
Oasele sunt la fel de puternice și rezistente ca betonul și pot suporta mari greutăți fără a fi îndoite, rupte sau strivite. Fiind legate între ele prin articulații și mișcate de către mușchii atașați la ambele extremități, ele formează spații (cavități) care servesc la protejarea organelor moi, asigurând în același timp un grad ridicat de mobilitate. În plus, scheletul reprezintă cadrul care susține celelalte părți ale corpului. În afara rolului sau de susținere, osul reprezinta principala rezerva de calciu a organismului, element al cărui nivel constant în sânge este indispensabil pentru numeroase funcții fiziologice.