FUNCȚII
Oasele formează axul central, schela generală a corpului, îndeplinind mai multe funcţii:
Oasele formează axul central, schela generală a corpului, îndeplinind mai multe funcţii:
- determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi ale diferitelor sale segmente.
- servesc ca sprijin şi susţinere pentru întregul corp şi pentru părtile moi, datorită rezistenţei lor.
- funcţie de apărare (protecţie) intrând în alcătuirea unor cavităţi osoase (cutia craniană, canalul vertebral, cutia toracică, canalul medular), care adăpostesc diferite organe mai puţin rezistente (creier, măduva spinării, organele toracice, măduva osoasă).
- servesc ca elemente de inserţie pentru muşchi şi ligamente, devenind pârghii acţionate de grupe musculare, oasele reprezentând aparatul pasiv al sistemului locomotor.
- constituie o importantă rezervă de calciu al organismului.
- să asigure un mediu pentru măduva osoasă (care produce celulele sângelui).
- conferă poziţia bipedă a omului.
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE OASELOR
Principalele proprietăți ale oaselor sunt: rezistența și elasticitatea.
Datorită acestor proprietăți, oasele nu se rup atunci când asupra loc acționează diferite forțe de presiune sau de tracțiune (forțe paralele cu axul longitudinal, perpendicular pe suprafața lui și prin torsiune - holicoidal).
Craniul uman poate rezista la presiuni mari în direcție bolta-baza fără a se rupe, micșorându-și cel mult înălțimea cu 7-8%. Un craniu poate, totodată, cădea de la o înălțime de 1-2 m pe ciment, fără a se sfărâma - el sărind ca o minge datorită elasticității sale.
Rezistența la presiune în cazul oaselor este foarte mare, fiind de 30 de ori mai mare pe mm pătrat decât a cărămizii, de 2,5 ori mai mare decât a granitului, apropiindu-se de rezistența fierului. Dintre toate materialele tehnice, numai betonul armat poate fi comparat cu osul, atât în privința rezistenței, cât și a elasticității. Aceste proprietăți sunt datorate în principal compoziției chimice a osului, precum și structurii sale macro-microscopice și a arhitecturii sale interne.
O altă proprietate importantă de adaptare a osului este capacitatea de vindecare a fracturilor. În cazul unei fracturi, la locul fracturii apare o formațiune osoasă nouă, numită calus (Osdesmal), prin intermediul căreia se face sudarea segmentelor osoase. La acest proces contribuie și periostul, care poate în anumite condiții, mai ales în rândul persoanelor tinere, să regenereze osul.
Principalele proprietăți ale oaselor sunt: rezistența și elasticitatea.
Datorită acestor proprietăți, oasele nu se rup atunci când asupra loc acționează diferite forțe de presiune sau de tracțiune (forțe paralele cu axul longitudinal, perpendicular pe suprafața lui și prin torsiune - holicoidal).
Craniul uman poate rezista la presiuni mari în direcție bolta-baza fără a se rupe, micșorându-și cel mult înălțimea cu 7-8%. Un craniu poate, totodată, cădea de la o înălțime de 1-2 m pe ciment, fără a se sfărâma - el sărind ca o minge datorită elasticității sale.
Rezistența la presiune în cazul oaselor este foarte mare, fiind de 30 de ori mai mare pe mm pătrat decât a cărămizii, de 2,5 ori mai mare decât a granitului, apropiindu-se de rezistența fierului. Dintre toate materialele tehnice, numai betonul armat poate fi comparat cu osul, atât în privința rezistenței, cât și a elasticității. Aceste proprietăți sunt datorate în principal compoziției chimice a osului, precum și structurii sale macro-microscopice și a arhitecturii sale interne.
O altă proprietate importantă de adaptare a osului este capacitatea de vindecare a fracturilor. În cazul unei fracturi, la locul fracturii apare o formațiune osoasă nouă, numită calus (Osdesmal), prin intermediul căreia se face sudarea segmentelor osoase. La acest proces contribuie și periostul, care poate în anumite condiții, mai ales în rândul persoanelor tinere, să regenereze osul.